Careful where you stand

Cat de mult curaj iti trebuie sa poti lua totul de la inceput si nimic din viata ta sa nu se mai bazeze pe oamenii si locurile de pana acum. Sa te nasti din nou si sa poti lupta, sa te nasti din nou si sa iti formezi o noua viata. Nimic din trecutul tau sa nu mai existe in mintile nimanui, in nici un act...prezenta ta pe pamant sa nu fi existat vreodata. Poti face asta?
Incerc de jumatate de an , incerc sa las totul in spate si sa incep sa fiu un nou eu, un nou 21junk, de data asta mai matur, mai insensibil si mai prost. Mai matur pentru a nu-mi repeta la nesfarsit greselile, mai insensibil pentru a nu iubi pe cineva la fel de mult cum am iubit-o pe ea si mai prost pentru a va putea uita mai repede.
Ea ma tine aici si tot ea ma face sa o vreau inapoi. Ea ma face sa nu rezist mai mult de o luna fara sa o caut si fara sa o fac sa se vada cu mine. Ii dau drepate, si eu as fugi de un om ca mine, insa tocmai din aceasta cauza as vrea sa iau totul de la inceput. E ciudat cat de repde se pot schimba anumite persoane, cat de repede pot deveni alte perosane. E de ajuns sa apuci sa iti intorci privirea, e de ajuns sa clipesti odata, iar persoana cu care ai stat langa tine atata timp este o alta. Este exact acelasi fenomen ca si cu ciresii japonezi.
Acum doua zile, am vazut-o, i-am vorbit, am atins-o, i-am simtit mirosul. Era din nou langa mine iar mie nu imi venea sa cred. Era langa mine iar eu nu stiam ce sa ii spun. Amandoi taceam, dar in acelasi timp in noi( sau cel putin in mine) se dadea un razboi puternic, intre Toma, 21junk, Don Quijote, Fat Frumos, Porn Star si noul eu caruia nu i-am gasit nici un nume. S-a dat un razboi crancen ce a fost incheiat numai cu ajutorul unui telefon care a sunat si a anuntat sfarsitul intalnirii noastre. A fost un telefon care a adus pacea pentru o clipa, o pace cu un miros ciudat de linistitor.
Ideea e ca m-am simtit protejat, m-am simtit la caldura, m-am simtit vindecat in acele momente. Pentru ca tocmai acest sentiment mi-l da. Pentru ca tocmai de aceste sentimente imi este dor.
As vrea sa arat ca regret cu adevarat ceea ce am facut, as vrea sa ma creada cand ii spun toate astea, dar cu ce folos? Care este scopul? Asta este cea mai proasta parte : nu avem scop in aceasta actiune; scopul dorit deocamdata este de neatins.
Scopul este evadarea. Da, evadarea din aceasta lume plina de hidosi ce fac rau! Evadarea intr-o lume mai buna si un pic mai roz. Exista sau suntem decat o reactie chimica nereusita si scapata undeva intr-un colt de camera, gata oricand sa fim distrusi de o matura? Oricum ar fi, avem dreptul sa visam la ea.
Scopul final? Nu il cunosti, dar poate tocmai asta este frumusetea acestei lumii...nu duce absolut nicaieri...