duminică, 22 martie 2009

Isi studiaza rudele indepartate..?

Cand ies afara, imi place sa observ. Sa observ comportamentul oamenilor si sa le fac repede o analiza. Imi place sa ma uit la oameni, e ca un film, numai ca nu poti anticipa miscarile si actiunile actorilor (daca poti intra in mintea lor, ma bucur pentru tine). E un film incitant, mereu plin de actiune si efecte speciale, iar mai ales in Bucuresti plin de culoare. In ultimul timp, in Bucuresti au aparut foarte multi oameni de culoare: studenti din Africa care usor s-au stabilit in tarisoara noastra, iar odata cu ei, si-au adus si surori, frati, copii, parinti, fiecare ce a apucat (sa nu intelegeti ca am ceva cu ei, nu sunt rasist. Din contra, sunt atras de cultura lor, de Jah si mai ales de viciul care il au).

Nu stiu daca ati observa cat de suparati sunt oamenii in ziua de azi, mai ales cei din Bucuresti. Nimeni nu zambeste, toti au aproximativ acelasi drum si circula in carduri organizate, ici-colo din grup detasandu-se o parte a lui, ca alte persoane sa le ia locul. Metroul mi se pare cea mai trista parte a orasului, acesta fiind motivul principal pentru care il ocolesc cat pot. In ratb te mai uiti pe geam, il mai vezi pe unu dintr-o masina cum isi baga degetele in nas, o baba care trece strada fara nici o jena prin mijlocul intersectiei, un politist comunitar in mijlocul unei intersectii blocate si tot te pufneste rasul, tot ai vazut ceva interesant. Pe cand la metrou, nimic!!!!! Oamenii citesc ziare precum RING, asculta manele la mp3 si se uita urat unii la altii. Pun pariu ca daca traiesti in Bucuresti si esti din provincie, te apasa destul de tare problema asta.

Eram ieri in statia lui 19 de la Tineretului si muream de frig. Priveam traficul de pe langa mine, priveam oamenii, dar nimic nu ma facea sa simt ca se va intampla ceva interesant, care ma va face sa uit de tremurat si de frigul care ma apasa pe umeri. Toata lumea era grabita, toi treceau unii pe langa altii fara a se privi in ochi, era hipnoza capitalei. La un moment dat, un tip de culoare, pe la aproximativ 25 de ani, cu niste codite rasta foarte mici in cap, traversa strada, ducandu-se spre statia de vis-a-vis de mine. De pe partea cealalta, un tigan, cu Piranda dupa el, cu un puradel si inca vreo 3 caini traversau strada neregulamentar razand in hohote. Intersectandu-se exact pe mijlocul strazii, exact intre liniile de tramvai a urmat probabil cel mai hilar si mai amuzant dialog la care am asistat vreodata:

Tiganul : - Ciocolata!!! Socheres???* ( urmat de hohote de ras din partea lui, a pirandei, puradeilor si chiar din partea celor 3 caini)

"Ciocolata" :- Mai besau!** ( urmat de un zambet ironic, acoperit rapid de tramvaiul ce sosea in statie)



Sa va mai aud cand spuneti ca tiganii nostri mioritici nu au treaba cu negrii din Africa.









*socheres= ce faci
**mai besau= bine

3 comentarii:

  1. tare conceptu european la noi in capitala diversitate toatala (mai greu cu unitatea deocamdata da poate se rezolva si aia);)

    RăspundețiȘtergere
  2. well... eu sunt kinda rasista si imi permit sa afirm ca tiganii nostrii mioritici au coborat mai tarziu din copac decat africanii. Unii inca mai se dau cu liana.

    RăspundețiȘtergere
  3. hehe, si mie imi place sa privesc oamenii pe strada insa de prea putin ori imi permit sa fac asta..uneori sunt ocupata, uneori nu vreau sa o fac singura. mi-ar placea sa privim odata oamenii impreuna, eu ti-as putea spune ce ar urma sa faca, sa zicem ca imi plac scenarile.

    RăspundețiȘtergere